show sidebar & content

Cernobîl – tură foto

10 Jun 2019 / in ACTIVITATE CLUB, TURE FOTO

27 Mai 2019

Sfârșit de aprilie 1986. La Europa Libera se zvonește ca în Ucraina s-a întâmplat ceva cumplit. Toată lumea schimba informații în taina. Nimic nu e clar, nu se declara nimic oficial. Cu fiecare dimineața ne bucurăm că suntem vii dar ne întrebam cat o s-o mai ducem asa. De atunci au trecut 33 de ani și întâmplările petrecute par a fi o poveste urată. Știrile din ziua de azi ne-au învățat ce înseamnă dezastrele. Lipsa de informații e ca și cum nu s-a întâmplat. Luna mai a acestui an mi-a oferit ocazia de a întregi povestea urâtă de demult. Am ajuns să bat la poarta acelui ținut numit Cernobîl și să descopăr pe viu urmările dezastrului care acum pentru mine nu mai e o poveste. Ghidul grupului și autoritățile de la intrare te fac sa simți că sunt lucruri cu care nu ai voie sa glumești. Nu ai voie sa te abați de la traseu, nu ai voie sa lași pe jos rucsacul sau alte obiecte, nu ai voie să bei apa sau să mănânci decât în spații închise. Pentru moment mi-am amintit de acele povesti în care personajului principal i se spune ca are voie sa meargă doar pe cărare iar dacă se abate de la ea se poate transforma în stana de piatra.

Drumul te duce prin pădure în orașul Cernobîl. Aici viața pare sa aibă un puls scăzut. Din când în când pe străzile pustii mai trece cate un om. Statul încă mai are în oraș instituții oficiale în care lucrează funcționari. Spre deosebire de Cernobîl orașul Pripyat aflat la câțiva kilometri de centrala pare a fi o cauza pierduta.Toate acțiunile de decontaminare desfășurate în ani de zile nu au dat rezultate. Prin ferestrele blocurilor pustii ai senzația ca stau la panda duhurile abstracte ale radioactivității. 50000 de oameni au părăsit acest loc în cel mai scurt timp fără a mai putea să se întoarcă vreodată. Spre deosebire de ei vegetația nu a putut sa plece și a invadat străzile orașului asimilând compușii rezultați în urma dezastrului. Gestul simplu de a mirosi o floare poate deveni mai riscant decât ne-am fi imaginat. Viața sociala de aici s-a întrerupt brusc, și colindând străzile orașului ai impresia că ai ajuns în mijlocul unui Pompei modern în care rolul vulcanului Vezuviu a fost luat de o centrală nucleara pierdută de sub control. Oamenii au avut impresia că pot îmblânzi forțele naturii fără nici un fel de consecințe. Pleci din zona Cernobîl cu sentimentul ca nici un efort nu e prea mare atunci când e vorba de a păstra curat mediul în care trăiești. Nici un loc nu trebuie să devină atât de murdar încât sa nu mai poți sta întins în iarba și să privești cerul senin.

Text: Nicu Apostu

Tags: , ,