Se întâmplă uneori să simți că asfaltul începe să te zgârie la tălpi, automobilele toate parcă vor să se urce pe tine iar aerul devine ca de plumb. În acele momente e bine să-ți pui bocancii în piciore și să pleci la munte. Acolo începi să înțelegi ce înseamnă libertatea iar omul începe să fie ceea ce a fost de la începuturi, copilul răsfățat al grădinii raiului. Într-un asemenea moment noi, patru membri ai Clubului Fotografilor din Iași (Mirela Grosu, Ionuț Rebegea, Marius Balan și Nicu Apostu), călăuziți de un împătimit al muntelui (Ovidiu Chişcaru), am pornit într-o tură foto în jurul Lacului Roșu. Ajunși la poalele muntelui am făcut primul pas. Orice ascensiune începe cu un pas. Acest prim pas generează dorința de a urca până sus și pare a fi cel mai important. Cu această dorință am urcat până pe Vârful Suhardul Mic. Trăind în premieră o asemenea experiență colega noastră Mirela ne-a spus:
„Pe Suhardul Mic, pe platou, am simțit că sunt alt om. Cred că m-am eliberat de griji și toate fricile în cele două ore de traseu. E un sentiment extraordinar, aflându-mă prima data pe munte. Am emoții și dorință de a rămâne acolo departe de aglomerația ieșeană”
A doua zi am abordat Vârful Ghilcos fără a lua în seamă efortul fizic și oboseala. Cele două piscuri pe care le-am urcat zilele astea au știut să răsplătească osteneala oferindu-ne o sinfonie de culori și sentimente. Ceea ce au trăit colegii noștri au încercat să exprime în imagini dar Mirela a folosit și cuvintele:
„Nu ai nevoie de bogății să te simți bogat, să ai sufletul plin de recunoștință pentru sentimentele pe care nici nu credeai că ești capabil să le simți! Așa au fost cele două zile petrecute la Lacul Roșu și cred cu toată ființa că toți trebuie să trăiască asta plini de curaj și lăsând în urmă temerile de înălțime . Factorul principal care i-a determinat pe câțiva dintre membrii clubului să fugă din Iași două zile a fost pasiunea pentru fotografie, reunită cu cea pentru munte! Prima dată când experimentezi ceva nou o faci cu o mare curiozitate iar dacă îți rămâne impregnată în simțire plăcerea, cu siguranță îți vei dori să o mai faci pe viitor! Prima data pe munte mi-a lăsat gândul cel mai frumos de reîntoarcere și eliberare de griji, de aceea pot spune că aștept cu nerăbdare următoarea tură foto alături de oameni frumoși și pasionați.”
Reîntoarcerea în oraș nu a însemnat sfârșitul călătoriei pentru că a rămas în noi dorința de a reveni din nou pe înălțimi.  (Text: Nicu Apostu)